România Frumoasă – Ideo Ideis, Festivalul de teatru care dă viață Alexandriei
Alexandria, un oraș cu 45.000 de locuitori, prinde viață câteva zile pe an, în perioada Festivalului de Teatru Ideo Ideis.
Organizat de 18 ani, Ideo Ideis a luat naștere din dorința trupei de teatru din Alexandria de a crea un festival într-un moment în care în România mai existau doar două evenimente de acest gen.
Festivalul înseamnă 7 zile de spectacole de teatru profesionist sau teatru tânăr, seri de film în aer liber, proiecții, spectacole pentru copii, întâlniri și dezbateri cu artiști consacrați, ateliere masterclass-uri, murale, spectacole-lectură.
La festivalul de anul acesta, în perioada 11-18 august, au fost invitate nouă trupe de adolescenți, liceeni veniți din toată țara. Aceștia au participat la atelierele de teatru, unde au învățat cum să se miște pe scenă, cum să-și spună replicile, au aflat care elemente de bază din scenografie, film, dans, muzică, make-up, VR și dramaturgie.
Ceea ce a pornit în 2006 ca un festival de teatru tânăr, a devenit între timp un proiect complex, care include nu doar festivalul ci și un laborator, o tabără și o serie de ateliere permanente.
Atelierele, care inițial se desfășurau la Alexandria, astăzi sunt organizate și în alte orașe din țară, toate localități mai mici, cu viață culturală redusă.
Laboratorul Ideo Ideis a fost lansat în 2022 și se desfășoară la Alexandria pe tot parcursul anului.
Acesta este gândit pentru comunitatea din acest oraș, pe ideea de dezvoltare a spațiului artistic și cultural. Locuitorii pot participa la ateliere de dezvoltare personală prin arte și la spectacole, conferințe.
Festivalul, care are loc în fiecare an în august, aduce trupe de liceeni din țară care se înscriu cu câte un spectacol pe care îl vor prezenta în timpul festivalului. Materialele realizate de liceeni în tabără sunt și ele prezentate în cadrul festivalului. Activitățile festivalului au loc în pădure, pe stradă sau la restaurant, la colț de stradă.
România Frumoasă: despre oameni, fapte, locuri.
Sursa: ideoideis.ro. Credit foto: Facebook/IdeoIdeis
Podurile Prutului – „Ne părea că, după cum s-a deschis podul, nu se va mai închide niciodată”
În Galați, aproape fiecare om are câte un membru de familie. În Basarabia, cândva, regimul sovietic i-a despărțit, iar astăzi puntea peste Prut amintește de vestitul eveniment Podul de Flori. Pe 6 mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis între orele 13:00 și 19.00 să treacă Prutul în Moldova sovietică, fără pașaport și fără viză.
Tatiana Bostan, profesoară de franceză în satul Giurgiulești, raionul Cahul, își amintește și azi, în fața echipei de producție, cum a fost când a trecut prima dată Podul de Flori.
„Când s-a dat startul că se deschide…ce să vă spun? Nu, că n-aveau răbdare, că și noi vedeam ce-i dincolo, că acolo tot se îngrămădea multă lume și nu că n-aveau ei răbdare, dar erau prea mulți și așa parcă se împingeau… Toți vroiau dintr-o dată să treacă, chiar dacă erau acolo ordine: Respectați!… Mai încet!… dar noi, de aici, mi se făcea ori așa, în miraj, parcă se clătina podul, atâta lume, asta nu-i imaginație de-a mea, chiar așa era. Atâta lume, cât se părea că, Doamne, vibrează podul. Unii care nu mai puteau unul lângă altul să treacă, treceau pe balustradă, așa, pe sus, se țineau de alea, asta era, cu riscul de a cădea în apă și un zgomot de bucurie așa… chiar mă face plâng. Era un zgomot de bucurie, strigau și ei, și noi, de dincoace…”
Potrivit datelor oficiale de la momentul acela, în jurul Podului de Flori s-au strâns aproape 35-40.000 de oameni, pe ambele maluri ale Prutului. De altfel, imaginile de arhivă incluse în material arată o mare de oameni pe malul apei spre Galați, o alta la Giurgiulești și mulți alții pe pod.
„Hai să vă spun ce-am avut noi atunci de câștigat. Toți cei care au venit de dincolo au venit cu multe cărți și noi toți ne-am aflat cu multe cărți. Dar eu chiar țin foarte tare la cărți și foarte tare nu pot să vă exprim cum eu țin la cărți și am o bibliotecă mare, eu, dar și fratele dar și toți-i noștri și când îmi dădea o carte de acolo îmi părea mare comoară. Nouă ne părea că după cum s-a deschis podul nu se mai închide, adică va fi liber. De aici golul nu ne venea crede că ne-a anunțat că până seară trebuie să să așaze rampa la loc și n-o să mai avem acces. Adică era un moment extraordinar care a decis unirea în acea zi. Era suficient să zică de azi încolo suntem împreună și așa rămâneam”, crede Tatiana Bostan.
Seria de materiale documentare „Podurile Prutului: povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România”, este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
Toate episoadele seriei pot fi urmărite aici.
România Frumoasă – Cinci medalii la Olimpiada Internațională de Astronomie
Elevii români au obţinut cinci medalii la ediţia a XVI-a a Olimpiadei Internaţionale de Astronomie şi Astrofizică, desfăşurată în perioada 10 – 20 august în Chorzow, Polonia. La olimpiadă, au participat 53 de ţări. Andrei Dragomir (Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti), a obținut medalia de aur şi cel mai mare punctaj din competiţie la proba teoretică.
Medalii de argint au luat Teofil Voicu de la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca, Mendel Mendelsohn de la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti şi Bogdan Ciocârlan, elev la acelaşi liceu.
Lui George Vladimir Necula, de la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, i-a revenit cea de-a cincea medalie, de bronz. Profesori coordonatori au fost lect. dr. Cristian Pîrghie de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi prof. dr. Petru Crăciun de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava.România Frumoasă: despre oameni, fapte, locuri.
România Frumoasă – Filmul Libertate, premiat la Sarajevo Film Festival
„Filmul surprinde esența unui moment istoric semnificativ și explorează complexitatea naturii umane în vremuri dificile, oferind, în plus, o imagine fascinantă a istoriei Europei de Est.”
Aceasta a fost motivația juriului care a oferit Premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă (CICAE) filmului Libertate, regizat de Tudor Giurgiu, la cea de-a 29-a ediție a Festivalului de Film de la Sarajevo.
Filmul, inspirat din fapte reale, va intra în cinematografele din România în 6 octombrie. Începând cu 25 august, echipa filmului va fi prezentă la o serie de avanpremiere în peste 40 de orașe din țară, la Alba Iulia, Odorheiul Secuiesc, Sibiu, Buzău sau Brăila.
Din distribuția filmului fac parte Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Leonid Doni, Cuzin Toma. Scenariul este scris de Cecilia Ștefănescu și Tudor Giurgiu, după o idee de Nap Toader.
Libertate a avut premiera națională la cea de-a 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, unde a câștigat Premiul Publicului pentru cel mai popular film românesc din program.
Festivalul de Film de la Sarajevo este cel mai important și cel mai mare festival de film din Europa de Sud-Est
Tudor Giurgiu a regizat filme precum Legături bolnăvicioase (2006), Despre oameni și melci (2012), De ce eu? (2015), Parking (2019).
Mai multe despre filmul Libertate.
România Frumoasă: despre oameni, fapte, locuri.
Podurile Prutului – Căpitanul care a distrus un pod ca să împiedice venirea sovieticilor
Puțini știu că primul pod peste Prut de la Giurgiulești spre Galați a fost construit în perioada interbelică, în 1918, pe vremea când Basarabia era unită cu România.
Atunci, pentru a face posibile relații comerciale între ambele maluri s-au decis câteva măsuri. Una dintre acestea a fost construcția unui pod de fier, însă mai târziu, în 1940, podul avea să fie distrus printr-un gest tragic.
„După cum spunea nota ultimativă a Uniunii Sovitice, în patru zile Armata Română trebuia să evacueze teritoriul Basarabiei. Și iată, peste 4 zile, pe data de 2 iulie 1940, Armata Română deja se reetrăgea de pe teritoriul Basarabiei și a ajuns aici la Giurgiulești, la pod. Pe atunci căpitanul militar să-i zicem așa, român, Napoleon Alexandru Popescu avea sarcina să treacă blindatele românești podul conform deciziei sau întâlnirii pe care au avut-o între ei între partea sovietică și cea românească, un reprezentant, un reprezentant sovietic se afla la Galați și spre și marea mea mirare a fost faptul că trebuia să ia și Galațiul”, spune Aculina Panioglo, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, Giurgiulești, R. Moldova.
Istoricii spun că podul a fost aruncat în aer de un ofițer român pentru a împiedica trecerea Armatei Roșii peste Prut.
„Și atunci, acest căpitan român a înțeles cred că intuiția zic eu sau dragostea față de pământ, pământ românesc l-a făcut să nu cedeze și chiar dacă n-a avut instrucțiunea sau ordinul să arunce în aer podul l-a aruncat deoarecel pe teritoriul Giurgiuleștilui înaintau 70 de blindate sovietice. Și atunci, el și-a dat seama că ele vor trece podul și vor lua și Galațiul. Galațiul, în acea perioadă, nu numai că era un port important din România, dar avea și un aerodrom și iată, se spune că vroiau să ajungă și la aerodrom, în Galați. Deci podul a fost distrus atunci pe 2 iunie 1940 și n-au mai ajuns în Galați, aici au fost, s-au oprit trupele sovietice. Anul 1941, deja fiind din nou eliberată Basarabia de către trupele româno-germane, când au atacat Uniunea Sovietică, atunci s-a început iarăși reconstrucția podului”, afirmă profesoara.
Ca fiecare giurgiuleștean, Aculina Panioglu are rude în România, de care a fost despărțită înainte de a se naște. Din povești, știe că bunica sa avea doi frați dincolo de Prut, pe care l-au trecut în 1940. Pe unul dintre ei nu avea să-l mai vadă însă niciodată, pe celălalt l-a întâlnit la zeci de ani distanță la Podul de Flori.
„Eu sunt îndrăgostită de istoria românilor, invidiez generațiile de azi care au posibilitatea să studieze această istorie. O istorie frumoasă, de formare a poporului român, a limbii române și deseori când îmi pun întrebarea de ce suntem români, apoi din istorie… Deci acest lucru, acest moment important, că ne tragem de la Geto-daci, cine au fost ei, procese de romanizare și iată formarea poporului român. O lecție de istorie, caut să le formez așa niște valori, valorile pe care le-a avut și poporul nostru, poporul român. Aceleași valori le avem și pe partea dreaptă a Prutului, și în partea stângă, aceleași valori pentru că ne leagă și avem o singură istorie. Avem un spațiu geografic în care am locuit, în care locuim, așa suntem, unul și același popor, și asta e foarte important. Le dezvolt sentimentul de patriotism, dragostea de țară, dragoste de neam, dragostea de popor, de familie, de sat”, mai spune Aculina Panioglo, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, Giurgiulești, R. Moldova.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
Toate episoadele seriei pot fi urmărite aici.
Podurile Prutului – Ziua în care s-a deschis Poarta țării
Cel mai cunoscut pod de peste Prut este cel care leagă satul Giurgiulești din Republica Moldova cu orașul Galați din România. Oamenii din preajma locului l-au botezat cu nume simbolic, un nume care spune totul: Poarta țării.
Pe 6 mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis între orele 13:00 și 19.00 să treacă Prutul în Moldova sovietică fără pașaport și fără viză, pe același pod care s-a numit din ziua aceea Podul de Flori.
Tatiana Gălățeanu, primarul satului Giurgiulești, raionul Cahul, își aduce aminte cum îi vedeau locuitorii Giurgiuleștiului pe cei de dincolo de Prut și cum a fost ziua în care s-a deschis Podul de Flori.
„Dacă reușeai într-o zi să treci pe Valea Prutului, pe acolo și reușeai să te saluți cumva, cu toate că nu aveam voie, era sârmă ghimpată și erau grănicieri care nu ne permiteau nici să vorbim cu partea română. Și atunci dacă era mai departe de sat sau de de frontieră, de pichetul de grăniceri, vedeam câte un cetățean român și îl salutam: Bună ziua, bună ziua! și veneam acasă cu așa, cu bucurie și cu un entuziasm. Ziceam că am vorbit cu cineva din România și era fantastic. Vorbeam aceeași limbă, nu aveam un impediment la capitolul comunicare. De undeva, de la ziare, de undeva am auzit că pe 6 mai va fi deschis Podul de Flori, adică vom avea, vor avea românii acces să vină la noi în localitate”.
Podul de Flori a fost o sărbătoare a românilor de pretutindeni. S-au văzut rude, s-au întemeiat prietenii durabile, s-au reîntâlnit copii cu părinți despărțiți în 1940 de sovietici.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Citește continuarea pe: psnews.ro.
România Frumoasă – „Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu, în prima sală a lumii
La finalul lunii trecute, în Sala de Aur a Filarmonicii din Viena, capodopera lui Ciprian Porumbescu a fost interpretată de orchestra Operei Naționale București, sub bagheta maestrului dirijor Daniel Jinga.
Evenimentul este unul simbolic pentru România. Acum un secol, Ciprian Porumbescu studia în aceeași sală care era folosită de Conservator ca spațiu de studiu. În plus, este pentru prima dată când Opera Națională București cântă la Viena.„A fost emoționant să facem muzica lui să răsune chiar acolo”, a afirmat dirijorul.
Concertul face parte din proiectul „Ciprian Porumbescu – leagăn de tradiție și spiritualitate românească”, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Concertul este un omagiu adus marelui compozitor Ciprian Porumbescu și se înscrie în cadrul evenimentelor de celebrare a acestuia în 2023, an dedicat marcării a 170 de ani de la naștere.
România Frumoasă: despre oameni, fapte, locuri.
Sursa: Opera Națională Română.
Asociația EDUC 