România Frumoasă – Tunelul celor 365 de sfinți
Se spune că tunelul care face legătura între stațiunea Straja și bisericuța din lemn Sfinții Apostoli Constantin și Elena din județul Hunedoara este unic în lume.
Are 54 de metri, iar pe pereți este pictat unul dintre cele mai interesante calendare bisericeşti din Europa, cu 365 de sfinţi ortodocşi, câte unul pentru fiecare zi din an.
Acesta a fost construit in urmă cu zece ani pentru că la Straja ninge mult in fiecare iarnă și drumul până la schit era de multe ori blocat, a afirmat Emil Părău, autorul proiectului.
Tavanul este și acesta pictat cu scene din Vechiul şi Noul Testament; in fiecare zi, candela veșnic aprinsă este mutată în fața icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar.
Tunelul a devenit intre timp o atracție turistică, cei care vin la schit trecând prin acesta ca să-și caute sfântul printre cele 365 de chipuri pictate.
România Frumoasă – despre oameni, fapte, locuri.
Sursa: apuseni.info. Credit foto: trecator.ro.
România Frumoasă – Fratii Gavrilă și Povestea FurgaMurga
Frații Corneliu și Silviu Gavrilă, absolvenți de design, au creat FurgaMurga prin 2008, un atelier in care produceau obiecte de piele, cele mai multe unicat. Clienții lor sunt, in general, muzee și galerii, dar și oameni obișnuiți, cărora le plac obiectele realizate manual, prin metode tradiționale și din materiale de foarte bună calitate.
Cei doi colaborează cu artiști plastici pentru obiecte de ceramică, pictură pe sticlă, sculptură pe lemn.
Astăzi, geanta Tescani, curelele și casetele pentru podoabe, tocurile pentru ochelari și cuferele obiecte ajung, de la atelierul din Berceni, in toată lumea.
România Frumoasă – despre oameni, fapte, locuri.
Podurile Prutului – Digul de la Costești: sate inundate și vagoane pline cu aur pur
Construcția barajului și nodului hidrotehnic Costești-Stânca a început în 25 decembrie 1952, după ce autoritățile române și cele sovietice au bătut palma. Potrivit proiectului, 22 de sate de pe ambele maluri ale Prutului urmau să fie inundate concentrat pentru realizarea lui. Grandoarea digului poate fi dedusă din costul acestuia, ambele guverne cheltuind echivalentul a 60 de tone de aur sau altfel spus, câteva vagoane pline cu aur pur.
Barajul este un munte uriaș de beton care oprește apele năvalnice ale Prutului. Ca putere de reținere a apei și ca întindere a lacului de acumulare, Costești-Stânca este cel mai mare de pe teritoriul Republicii Moldova, al 2-lea baraj ca mărime din România și cel de-al 3-lea baraj al Europei apusene .
După semnarea acordului, la București, timp de două decenii, experți și muncitori din toate colțurile Uniunii Sovietice și din România socialistă au pregătit terenul pentru construcția imensă. Totul era ținut în secret, lucru ce ridică și acum, la distanță de decenii, semne de întrebare.
„În timpul construcției au fost invitați pe linie, pe linie comsomolistă, din fostele celor 15 republici onorare. Vreau să zic că Ucraina, Georgia, Țările baltice, Lituania, Letonia, Estonia. Vreau să zică că toți au fost invitați aici pe foaie comsomolistă să participe la construcția acestui baraj. Erau mulți. Lucrau în trei schimburi. Și noaptea s-a lucrat în schimbul trei. Da, dar câți? Fiindcă erau la o evidență strictă și nu aveau dreptul să divulge. Practic de la început, iată ai noștri cetățeni, ai noștri constructori împreună cu România, aveau rezerve să vorbească, chiar așa, să discute. Numai munceau, procesul… venea șeful, măiastrul și le spunea: „ Astăzi trebuie de făcut cutare, cutare, fără întreruperi”. Dar și să nu încerci măcar o țigară, să o propui cuiva, vasăzică, fratelui din România. Erau… Securitatea aici erau printre… Erau strecurați în rândurile muncitorilor, la fiecare zecile, era, probabil un securist, Da, care el permanent făcea rapoarte”, spune Dragoș Panțâru, primarul orașului Costești în perioada 2007 – 2011.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
România Frumoasă – Bran, printre cele mai frumoase orașe medievale ale lumii
Orașe cu un trecut bogat și monumente din secolele din secolele al V-lea – XV-lea sunt presărate peste tot în lume, așa încât misiunea de a realiza un top al celor mai frumoase este una dificilă.
Cu toate acestea, agregatorul de știri MSN a alcătuit o listă cu cele mai frumoase 24 de orașe medievale. Printre criteriile luate în calcul: accesibilitatea, popularitatea, prezența clădirilor și a elementelor de arhitectură medievală și altele.
Printre localitățile enumerate, respectiv Obidos (Portualia), Monteriggioni (Italia), Edinburgh (Marea Britanie), Dubrovnik (Croația), se numără și orășelul medieval transilvănean, Bran, situat pe locul 20.
„Pe lângă nenumărate clădiri istorice încântătoare, in orășel se află Castelul Bran, construit in secolul al XIII-lea.”, scriu autorii topului.
România Frumoasă – despre oameni, fapte, locuri.
Lista compeltă a orașelor, pe: editiadedimineata.ro. Credit foto: Wikipedia.
Podurile Prutului – În doi ani, a răsărit un alt sat
Având drept argument inundațiile tot mai frecvente și distrugătoare, autoritățile le-au explicat oamenilor că trebuie să-și părăsească locuințele, să-și ia tot ce au de preț și să-și reconstruiască gospodăriile din temelii într-o zonă mai puțin expusă.
„Eu mi-am iubit nespus de mult satul din vale, spune cu lacrimi în glas Victoria Bătrânu, martoră a strămutării Costeștiului după inundațiile catastrofale. Regret și acuma plecarea din acel sat în nopțile târzii că nu am somn revăd acele străzi, acele case, acei oameni și mă mândresc cu oamenii care au fost în acel sat, fiindcă în zile de cumpănă când un sat întreg a fost transferat din vale pe un loc gol, pustiu, oamenii au sărit în ajutorul unul la altul. În fiecare zi erau clăci, în fiecare zi se ducea în ajutor unul la altul, se ajutau”….
Astfel, timp de doi ani de zile, oamenii s-au ajutat unii pe alții, au plămădit cărămizi, au înălțat hornuri, garduri, după cum arată imaginile de arhivă, și-au clădit alte case, alt sat.
„Practic în doi ani a răsărit un sat. Nu era un copac. Ne uitam și ne gândeam: „ Doamne, în ce rai am trăit!”. F iecare avea o livadă lângă casă, fiecare avea o fântână. Erau câteva fântâni doar, fiindcă aici locul-i pe stâncă, dedesubt e un loc foarte înalt și fântânile foarte adânci, foarte cu mare muncă s-au făcut, căram apă de la o distanță mare, ne uitam în zare și nu vedeam un pom. Dar acuma e un sat frumos, mi-e drag și acest sat fiind că el a răsărit din sudoarea și din munca oamenilor noștri. Uneori îmi închipui că toată această apă se va retrage și ne vom întoarce înapoi în locurile unde am copilărit, în locurile unde am lăsat practic totul. Să vă spun drept, noi lucram aici în deal fiindcă eram […] eu am trăit chiar pe malul Prutului, era frontieră, un rând din livadă – avem o livadă foarte mare și când m-am dus acasă seara, treceam acolo.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Citește continuarea aici.
România Frumoasă – Olteanul care fabrică țăsturi de copt pâine
În urmă cu 50 de ani, pe vremea bunicilor, în sudul țării, dar mai ales în zona Olteniei, fiecare gospodărie avea un țăst.
Țăstul, ceste cuptorul de lut în formă de clopot, în care puteai coace pâine dar și plăcintă, friptură și chiar ciorbă de fasole, a dispărut între timp, fiind înlocuit de variante moderne, cele pe gaz, electrice, cu microunde.
În judeţul Dolj, un antreprenor realizează aceste cuptoare, ducând tradiţia mai departe.
Constantin Sfîrlează avea 10 ani când a văzut cum se face un țest. 36 de ani mai târziu, a decis să pună pe picioare o afacere care să le producă. Pentru a face un țest, este nevoie de pământ argilos, pleavă, păr de capră sau câlţi, apă și răbdare. După ce este modelat, acesta este lăsat să se usuce și să se intărească 10 zile.
„Ideea de a reveni la tradiţie mi-a venit datorită nostalgiei faţă de ţăst şi pâinea la ţăst. Este un gust inconfundabil şi o pâine foarte bună. Am clienţi din toată ţara, spune antreprenorul.
Pâinea in țest, spun localnicii, este fala olteanului: făcută doar din făină, drojdie, sare și apă, aceasta este mânjită cu „plătăjean și impunsă cu furculița”.
Un țăst costă între 250 și 350 de lei.
România Frumoasă – despre oameni, fapte, locuri.
Mai multe, pe: Observatornews.ro. Sursa foto: Arta Alba.
Podurile Prutului – Martorii separării celor două maluri
Pentru Basarabia, anii ‘ 40 au fost, poate, cei mai zbuciumați din istorie. Ruptă de România Mare, apoi anexată de ruși, marcată de cel de-Al Doilea Război Mondial, lovită de foamete și deportări, regiunea, împreună cu oamenii care au mai rămas, părea că a amorțit. Cei care locuiau pe malul Prutului vedeau România în fiecare zi, aproape și departe în același timp, scrie Ecaterina Covali, în deschiderea episodului despre Podului de la Costești.
„Însă românii din satul Costești, acum raionul Râșcani, au trăit probabil despărțirea de patrie cel mai intens. Au fost martorii separării celor două maluri, după care a tuturor atrocităților ce au urmat. De parcă nu era suficient, oamenii au rămas și fără satul lor natal. Din cauza revărsării frecvente și periodice a Prutului, an de an, gospodăriile oamenilor erau distruse de puhoaie, semn că o nenorocire nu vine niciodată singură”, mai notează realizatoarea seriei.
„Părinții mei s-au căsătorit în ‘ 41, vara. Imediat au trecut nemții cu războiul pe unde trăiau ei […] aveau un cal cu care-și lucrau pământul. Ni l-au luat. A mai trecut vreo o lună de zile, a venit Prutul mare, le-o răsipit casa definitiv, definitiv. N-a mai rămas nimica. Vine iarna. Dacă Prutul a venit în august, vine iarna, ce să facă? Mama însărcinată… de trăit, unde să trăiești? S-a dus la un frate a lui tată și a trăit primăvara. Eu am apărut la 14 februarie. Primăvara în luna martie a ieșit la marginea mărginii satului, a făcut o colibă, știți ce-i colibă? Așa e, așa e, cu paie și cu mine mititică s-a dus și a trăit acolo în colibă. Acolo mă scăldau, acolo dormeam, acolo trăiam”, mărturisește Valeria Gheorghiștean, localnică din Costești.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Citește continuarea, aici.
România Frumoasă – Hidrocentrala care a funcționat un secol
În satul Cățănaș, din Govâjdia, Hunedoara, se află una dintre cele mai vechi hidrocentrale din România.
Aceasta a funcționat timp de un secol, bazându-se pe motoare construite în 1909.
Hidrocentrala asigura energia electrică pentru minele de fier din jur și pentru uzinele din Hunedoara, dar și pentru localitățile vecine, care aveau asigurat iluminat public pe timpul nopții, la începutul secolului al XX-lea.
Înființată în 1909, centrala a funcţionat până când turbinele Voith fabricate în același an la Sankt Pölten, în Austria, au fost scoase din uz, la mijlocul anilor 2000.
România Frumoasă – despre oameni, fapte, locuri.
Sursa: Facebook/Adevărul.
Podurile Prutului – Galeria cu obiecte rare din Ialoveni
Tot cu sprijinul României, Republica Moldova a câștigat o galerie impresionantă pentru păstrarea unor obiecte rare ce aparțin colecționarului Petru Costin. Până în 2013, cele peste 25 de colecții inedite se prăfuiau pe unde apucau, cu riscul de a se prăpădi sub influența timpului, în condițiile în care muzeul nu avea un sediu. Impresionați de valoarea vestigiilor lui Petru Costin, printre care și o colecție de potcoave ce a intrat în Cartea recordurilor, Consiliul Județean Alba Iulia îi sare în ajutor. De 10 ani, datorită acestui suport. Galeria din Ialoveni înflorește de fiecare dată când vizitatorii îi calcă pragul.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Citește continuarea, aici.
Asociația EDUC 