Asociația EDUC

Acasă » 2013 » septembrie

Arhive lunare: septembrie 2013

Proiectul IDECO la final

Mulți dintre noi au rude, cunostințe sau au auzit măcar de cineva care, ajuns în străinătate, a avut probleme în a-și echivala diplomele obținute acasă sau chiar a fost nevoit să studieze din nou acolo. Cam acesta ar fi, pe scurt, sistemul ECVET – un mod de acordare de credite programelor de formare din diferite țări europene pentru recunoașterea mutuală a calificărilor și experiențelor dobândite. Sistemul ECVET facilitează mobilitatea forței de muncă la nivel european. fotografie idecoProiectul IDECO, derulat în perioada noiembrie 2011 – septembrie 2013 și ajuns la final acum, a avut ca scop facilitarea recunoașterii rezultatelor și calificărilor pentru coordonatorii din instituțiile de îngrijire de lungă durată pentru persoane vârstnice. Ce s-a întâmplat în cei doi ani de proiect: în prima fază, participanții (din Italia, România, Franța și Germania) au furnizat informații despre cum funcționează un centru de îngrijire a varstnicilor, care sunt atribuțiile coordonatorului și care este nivelul de pregătire al acestuia în fiecare țară. A doua fază a fost una comparativă, în cadrul căreia au fost analizate informatiile primite. În urma comparațiilor făcute, întrucât modelul german s-a dovedit a fi cel mai complet si eficient, acesta a fost luat ca etalon pentru continuarea proiectului. Ultima fază a proiectului a presupus elaborarea unui model de formare comun, cu o definire profesională clară a coordonatorului din instituțiile de îngrijire a varstnicilor și aplicarea acestuia de către promotorul proiectului, în Trentino și Toscana, două regiuni din Italia. Sigur, proiectul nu se oprește aici: după cele două regiuni pilot urmează ca și alte state să aplice acelasi model astfel încât programul de formare să fie recunoscut și în alte state europene. Acest lucru se înscrie în politicile europene de încurajare a mobilității și de creștere a competențelor și dezvoltării personale pe tot parcursul vieții. Pentru a marca finalul proiectului, partenerul român, Asociația Habilitas – Centru de Resurse și Formare Profesională, a organizat un workshop pe tema necesității unei calificări și formări pentru șefii de centre rezidențiale din București și din țară, indiferent că este vorba despre centre de îngrijire a persoanelor cu dizabilități, a copiilor sau a persoanelor vârstnice. Concluzia acestei dezbateri susținute de reprezentanți ai Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, șefi de centre de îngrijire de lungă durata de stat și private, reprezentanți ai altor ONG uri de profil, a fost că un asemenea sistem de formare ar eficientiza activitatea şefilor de centre dar și pe cea a departamentelor de profil din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Proiectul IDECO a fost finanțat de programul Leonardo da Vinci al Comisiei Europene, implementat de Kairos Spa în parteneriat cu Anziani e non solo soc.coop, Sozial und Seniorenwirtschaftszentrum BPC, Tandem Plus Network, Asociația Habilitas – Centru de Resurse și Formare Profesională, UPIPA – Unione Provinciale Istituzioni per l’Asistenza, ARET-ASP, Fondazione Corrazin Onlus, IRSRS – Istituto Regionale di Studi e Ricerca Sociale și s-a derulat pe o perioadă de doi ani.

 

O șezătoare de fapte bune

 

la sezatoareSâmbăta, 21 septembrie, a avut loc în grădina de la Coftale, un atelier de cusături și țesături de inspirație tradițională. Copii, tineri, vedete, au învățat aici să coasă mici aplicații pentru veste, pulovere sau genți, sa croșeteze pandantive, să țeasă un brâu și să brodeze o ie. Toate acestea pot îmbunătăți garderoba modernă dându-i un pic de valoare, personalitate și mai ales mândrie. Impresionant nu a fost numai motivul atelierului, respectiv cum să coși, brodezi, țeși un brâu sau să faci o păpușica din lână, ci și povestea care stă în spatele acestei întâlniri cu parfum deopotrivă vechi-nou. Câteva doamne tinere din satul Cocorăștii Mislii din județul Prahova au format mai demult un grup de inițiativă, un fel de club al femeilor interesate de păstrarea tradițiiilor, de includerea motivelor țărănești în garderoba noastră modernă. Și dacă tot au reînvățat să coasă, să brodeze, să țeasă și să croșeteze, doamnele s-au gândit că n-ar fi rău să facă din asta o mică afacere. Ar crește în acest fel veniturile familiilor lor, s-ar mări numărul de angajați în sat și toată lumea ar avea de câștigat din asta. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea mică, așa cum a început ea în satul din Prahova. Povestea mare implică, sigur, o organizație cu istoric, Fundația PACT, care încurajează oamenii să se adune, să vină cu o idee în care să creadă, apoi să ceară ajutorul. La Șezătoare, evenimentul de sâmbătă, a marcat tocmai o asemenea întâlnire între oameni – un grup de inițiativă și o organizație – care urmează să deschidă, împreună, un atelier de inspirație tradițională în satul cu stejari seculari. Nu este singura întâlnire de acest fel; fundația are deja multe povești asemănătoare la activ. Și pentru că Fundația PACT se ghidează după principiul pay forward – ajută, și tu, la rândul tău – toți cei care au beneficiat de finanțare și sprijin în implementare susțin, la rândul lor, o altă inițiativă.

Evenimentul La Șezătoare a fost organizat de Fundația PACT și susținut de partenerii săi La Blouse Roumaine, Atelierul de Haine, Iutta şi Mihaela Ivana, iar fondurile strânse cu această ocazie vor sta la baza unui alt proiect al altor oameni care cred într-o idee și vor să ajute la dezvoltarea lor și a satului lor.

De ce nu fac românii voluntariat?

Mai puţin de 20% dintre români fac voluntariat, spune un studiu Eurobarometru realizat în 2010. E adevărat că ne aflăm printre țările cu cel mai scăzut nivel de implicare, însă e greu de spus dacă e mult, puţin sau dacă este de ajuns. Sunt ţări în care nivelul de implicare depăşeşte 50% (Suedia, Danemarca, Norvegia), dar şi ţări cu nivele mai scăzute decât al României (Grecia, Portugalia, Bulgaria), media europeană fiind de 30%. Motivele – există, desigur!

Primele cauze țin, cu siguranță, de nivelul de trai și de educația pro voluntariat aproape inexistentă până acum zece ani, apoi de atitudinea față de munca voluntara, moștenită de dinainte de 1989, dar acestea nu sunt singurele explicații. Mai avem aici tradiţia românească a părinţilor care strâng bunuri pentru copii şi care îi ajută pe aceștia chiar şi după ce devin adulţi. În acelaşi timp avem şi tradiţia responsabilităţii copiiilor de a-şi îngriji părinţii, care, dacă nu este respectată, încă atrage după sine sancţiuni sociale. Aceste forme de relaţionare familială au efect asupra implicării voluntare: pe de o parte se reduce numărul de beneficiari ai activităţilor de voluntariat, pentru că nevoile acestora sunt satisfăcute în interiorul familiei; pe de altă parte, numărul de potenţiali voluntari scade, din moment ce membrii familiei care își cresc nepoţii sau își îngrijesc părinţii nu mai au timp să se implice în activităţi de voluntariat. Nu trebuie neapărat să judecăm toate aceste ca fiind niște obiceiuri proaste. De altfel, în ultimii ani, în România procentul voluntarilor a crescut de la 8 – la aproape 20%, așa că lucrurile evoluează și la noi, iar printre tineri ideea de voluntariat a început să devină populară. Și nu numai printre ei.

Prin comparație, în Europa cei mai activi voluntari au un nivel de trai ridicat, au un loc de muncă şi 20 de ani de şcoală, dar nu sunt neaparat tineri. În Norvegia sunt 115 mii de organizaţii neguvernamentale; 80% dintre norvegieni sunt membri într-una sau mai multe organizaţii şi jumătate din populaţie face voluntariat. Pentru norvegieni, voluntariatul este o atitudine pe care o cultivă în sânul familiei, dar şi la şcoală. Voluntariatul este nevoia de a fi şi tu parte din ceea ce se întâmplă în jur şi, în acelaşi timp, de a face lucruri care îti plac. Şi face parte din a fi cetăţean – este un mod de a le spune autorităţilor ce vrei. Şi poti face asta printr-o organizaţie, spune Holmin, voluntar din Norvegia.

Informații preluate din campania Ajută România! derulată de TVR și susţinută de Federaţia VOLUM.

Adevăratul câștig al anului European al Cetățenilor…

… este vocea lor. Dincolo de conferințe, broșuri și campanii media de promovare a drepturilor și îndatoririlor unui cetățean european, cuvântul lui începe să se facă auzit. Aceasta este concluzia unui articol publicat pe site ul www.presseurope.eu și care trece în revistă momentele de revoltă reprezentative pentru 2013:

1.Revoluția bebelușilor din Bosnia – pentru că Parlamentul s-a dovedit incapabil să emită o lege privind înregistrarea rapidă a nou-născuților, oamenii au decis că e timpul să facă presiuni.

2.Mișcările de protest din Bulgaria – mii de oameni blochează în fiecare zi străzile din jurul Parlamentului din Sofia pentru a cere noi alegeri.

3.Revolta slovenă – politicienii compromişi au dispărut de pe scenă, iar noul guvern pare conştient ca este sub supravegherea populaţiei.

Croația, România, Macedonia – în mai multe țări din Balcani, oamenii ies în stradă pentru a denunța abuzuri și pentru a cere o nouă formă de politică, susțin autorii articolului. sofia-protestMotivele pentru care oamenii protestează sunt întotdeauna locale, însă ele au câteva puncte comune: politicienii și-au pierdut legitimitatea, scandalurile de corupție sunt la ordinea zilei, promisiunile electorale sunt niște glume proaste. Oamenii obisnuiti au înțeles că ii pot determina pe alesii lor să-și schimbe atitudinea. Ei cer transparență si un comportament responsabil din partea politicienilor. Şi rezultate concrete în schimbul impozitelor pe care le plătesc. Pentru că politicienii sunt în serviciul cetăţenilor, nu invers.

(Joost van Egmond, Dirk van Harten, Cuvântul cetățenilor)

Sursa: http://www.presseurop.eu/ro/content/article/4087461-cuvantul-cetatenilor

%d blogeri au apreciat asta: