Mai puţin de 20% dintre români fac voluntariat, spune un studiu Eurobarometru realizat în 2010. E adevărat că ne aflăm printre țările cu cel mai scăzut nivel de implicare, însă e greu de spus dacă e mult, puţin sau dacă este de ajuns. Sunt ţări în care nivelul de implicare depăşeşte 50% (Suedia, Danemarca, Norvegia), dar şi ţări cu nivele mai scăzute decât al României (Grecia, Portugalia, Bulgaria), media europeană fiind de 30%. Motivele – există, desigur!

Primele cauze țin, cu siguranță, de nivelul de trai și de educația pro voluntariat aproape inexistentă până acum zece ani, apoi de atitudinea față de munca voluntara, moștenită de dinainte de 1989, dar acestea nu sunt singurele explicații. Mai avem aici tradiţia românească a părinţilor care strâng bunuri pentru copii şi care îi ajută pe aceștia chiar şi după ce devin adulţi. În acelaşi timp avem şi tradiţia responsabilităţii copiiilor de a-şi îngriji părinţii, care, dacă nu este respectată, încă atrage după sine sancţiuni sociale. Aceste forme de relaţionare familială au efect asupra implicării voluntare: pe de o parte se reduce numărul de beneficiari ai activităţilor de voluntariat, pentru că nevoile acestora sunt satisfăcute în interiorul familiei; pe de altă parte, numărul de potenţiali voluntari scade, din moment ce membrii familiei care își cresc nepoţii sau își îngrijesc părinţii nu mai au timp să se implice în activităţi de voluntariat. Nu trebuie neapărat să judecăm toate aceste ca fiind niște obiceiuri proaste. De altfel, în ultimii ani, în România procentul voluntarilor a crescut de la 8 – la aproape 20%, așa că lucrurile evoluează și la noi, iar printre tineri ideea de voluntariat a început să devină populară. Și nu numai printre ei.

Prin comparație, în Europa cei mai activi voluntari au un nivel de trai ridicat, au un loc de muncă şi 20 de ani de şcoală, dar nu sunt neaparat tineri. În Norvegia sunt 115 mii de organizaţii neguvernamentale; 80% dintre norvegieni sunt membri într-una sau mai multe organizaţii şi jumătate din populaţie face voluntariat. Pentru norvegieni, voluntariatul este o atitudine pe care o cultivă în sânul familiei, dar şi la şcoală. Voluntariatul este nevoia de a fi şi tu parte din ceea ce se întâmplă în jur şi, în acelaşi timp, de a face lucruri care îti plac. Şi face parte din a fi cetăţean – este un mod de a le spune autorităţilor ce vrei. Şi poti face asta printr-o organizaţie, spune Holmin, voluntar din Norvegia.

Informații preluate din campania Ajută România! derulată de TVR și susţinută de Federaţia VOLUM.