Pentru Basarabia, anii ‘ 40 au fost, poate, cei mai zbuciumați din istorie. Ruptă de România Mare, apoi  anexată de ruși, marcată de cel de-Al Doilea Război Mondial, lovită de foamete și deportări, regiunea, împreună cu oamenii care au mai rămas, părea că a amorțit. Cei care locuiau pe malul Prutului vedeau România în fiecare zi, aproape și departe în același timp, scrie Ecaterina Covali, în deschiderea episodului despre Podului de la Costești.

„Însă românii din satul Costești, acum raionul  Râșcani, au trăit probabil despărțirea de patrie cel mai intens. Au fost martorii separării celor două maluri, după care a tuturor atrocităților ce au urmat. De parcă nu era suficient, oamenii au rămas și fără satul lor natal. Din cauza revărsării frecvente și periodice a Prutului, an de an, gospodăriile oamenilor erau distruse de puhoaie, semn că o nenorocire nu vine niciodată singură”, mai notează realizatoarea seriei.

„Părinții mei s-au  căsătorit în ‘ 41, vara. Imediat au trecut nemții cu  războiul pe unde trăiau ei […]  aveau un cal cu care-și lucrau pământul. Ni l-au luat. A mai trecut vreo  o lună de zile, a  venit Prutul mare, le-o  răsipit casa  definitiv, definitiv. N-a mai  rămas nimica. Vine iarna. Dacă Prutul a venit în august, vine iarna, ce să facă? Mama însărcinată… de trăit, unde să trăiești? S-a dus la un frate a lui tată și a trăit primăvara. Eu am apărut la 14 februarie. Primăvara în luna martie a ieșit la marginea mărginii satului, a făcut o colibă, știți ce-i colibă?  Așa e, așa e, cu paie și cu mine mititică s-a dus și a trăit acolo în colibă. Acolo mă scăldau, acolo dormeam, acolo trăiam”, mărturisește Valeria Gheorghiștean, localnică din Costești.

Proiectul  „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.

Citește continuarea, aici.