EduC

Acasă » Uncategorized » FONPC:“Break barriers, open doors: for an inclusive society for all”

FONPC:“Break barriers, open doors: for an inclusive society for all”

poza_BANAvând în vedere faptul că ziua de 3 decembrie este proclamată de Adunarea Generală a ONU ca Zi Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi (rezoluţia 47/3), Federaţia ONG-urilor Pentru Copil (FONPC), reprezentând 75 de organizaţii ne-guvernamentale, active în domeniul protecţiei drepturilor copilului, susţine urgentarea intervenţiilor în domeniul dizabilităţii şi afirmă argumentat că:

Procesul de egalizare a şanselor pentru copiii cu dizabilităţi trebuie mult accelerat pentru că numeroase bariere împiedică aceşti copii să primească tot sprijinul de care au nevoie pentru a creşte şi a se dezvolta ca viitori cetăţeni ai României. Prezentul document de poziţie se bazează pe experienţa şi expertiza în domeniul dizabilităţii a organizaţiilor membre FONPC şi încurajează acţiunea comună şi de susţinere a tuturor celor care cred în faptul că suntem responsabili pentru eliminarea tuturor obstacolelor care separă copiii cu dizabilităţi de ceilalţi copii şi îi condamnă la marginalizare sau segregare. Legea spune ca fiecare copil are dreptul la educaţie dar nu toţi copiii cu dizabilităţi ajung la şcoală.  Organizaţiile membre consideră că principalele bariere în incluziunea şcolară sunt:

Lipsa unei legislaţii coerente şi a unei strategii pe termen lung.

Imposibilitatea de a accede la toate spaţiile şi resursele şcolii, în condiţiile în care sunt accesibilizate doar intrările în şcoală (în multe cazuri nici acestea).

Dificultatea transportului către/de la şcoală.

Informarea şi pregătirea insuficientă a cadrelor didactice privind lucrul cu copilul cu dizabilităţi (nu ştiu cum să abordeze un copil cu nevoi speciale şi au dificultăţi în lucrul cu acesta), rareori instrumentele specifice educaţiei sunt adaptate la nevoile individuale ale copilului.

Insuficienţa programelor de recuperare/serviciilor de specialitate de pe raza de domiciliu al copilului sau a inaccesibilităţii acestora (cost, distanţă fizică, program).

Lipsa de disponibilitate obiectivă – clase numeric prea mari – sau subiectivă – neştiinţa, teama că ceilalţi copii ar putea leza fizic copiii cu dizabilităţi (îi pun să stea într-un colţ protejat) a cadrelor didactice, mentalităţi nepotrivite ale unor cadre didactice: directori, profesori, învăţători şi refuzul acestora de a-i accepta în şcoală/clasă.

Timp prea puţin alocat de profesorii de sprijin copiilor cu dizabilităţi (aceştia lucrează 16 ore pe săptămână, au 8 copii, ceea ce înseamnă 2 ore/săptămână/copil), lipsa profesorilor itineranţi.

Probleme legate de toleranţa colegilor de clasă, a părinţilor acestora, a cadrelor didactice.

Resurse insuficiente (număr insuficient de profesori de sprijin; programele adaptate sunt realizate pentru puţini copii.

Mentalitatea (atât a unor cadre didactice cât şi a multor părinţi care au copii fără dizabilitaţi).

Fiecare copil cu dizabilităţi are dreptul la viaţă împlinită şi decentă, să i se garanteze demnitatea, să i se favorizeze autonomia şi să i se faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Mai multe pe www.fonpc.ro

Proiecte

%d blogeri au apreciat asta: